Iote ca de vreo saptamana m-am intors si eu dintr-0 vacanta binemeritata si am promis ca voi scrie pe ast’ blog despre ce am vazut io pe acolo.

Locatia: insula Corfu, Grecia. Aceasta insula este cunoscuta in lume ca si Corfu, insa in Grecia se stie de Kerkira, nume care este dat si capitalei insulei.
Ca si “dotare” naturala, insula sta foarte bine: exotica, verde, si munte si mare, apa turcoaz cristalina, plaje fierbinti, vreme perfecta, soare permanent… cam tot ce iti poti dori de la o vacanta in locuri mai rar intalnite
Ca si petrecere a timpului si impresii, am cam urmatoarele de spus:
Sa o luam cu inceputul… drumul pana acolo l-am parcurs cu autocarul… pana aici totul bine, insa in Grecia “am nimerit” pe o autostrada tataaaa, de ramaneai mut. O autostrada cam de vreo 600 km, prin munte, plina de tuneluri, unele mai lungi ca altele, intortocheate, urcate, coborate, viaducte (astea mai putine la numar), impecabil construita, semnalizata si luminata. Asta, dupa cum am zis se intampla in Grecia. Acum, facand o comparatie asteptata intre Romanica si Grecia, cand la noi, vreodata, se va face o asemenea autostrada, de o asemenea anvergura? Chiar daca am “prieteni” care ma critica pentru faptul ca imi denigrez tara cu atata nerusinare si ma acuza de aptul ca uit de unde am plecat, as tine sa precizez ca mi se cam rupe. Nu am cum sa uit de unde am plecat atata timp cat, atunci cand te chinui sa iesi din tarisoara asta pe vreun drum, petreci mai mult timp decat oriunde in alta tara. Practic, Romanica nu lasa sa o uit si nu as putea face asta niciodata.
Nici de vecineii nostrii bulgari nu mi-e rusine… drumuri bune, chiar bune si s-a circulat fara probleme. Deci, acum vine replica: ha, decat sa te apuci sa critici atata tara asta mai bine ai incerca sa aci ceva pentru ea. Ooo da… o sa ma apuc sa construiesc eu niste drumulete cu cutitul si furculitaca sigur am mai mult succes decat ce se construieste la ora actuala aici.
Dar revenind la vacanta… odata ajunsi in portul din care trebuia sa luam ferryboat-ul spre insula, am dat peste o priveliste extraordinar de frumoasa: munte cu stanci si paduri in stanga si marea in dreapta. Pentru mine nimic nu este mai interesant decat o asemenea priveliste
Drumul cu ferryboat-ul a fost unul cam lung’sor (2 ore) dar a meritat efortul: debarcarea in New Port in Kerkira. Peisaje mirifice, calde, primitoare, exotice… Ajunsesem intr-o insula in care vara, niciodata nu ploua (citat din ghidul nostru local Bogdan) iar iarna ploua in fiecare zi timp de 5 luni de zile, astel incat umezeala si apa acumulate sunt suficiente pentru toata vara.
Incepand de acum, am dat start degringoladei
) Distractie, excursii, croaziere, plaja, piscina, cocteiluri… viata de vis…
Intr-una din excursiile noastre am vizitat si palatul lui Sisi a Austriei, un loc de-a dreptul mirific atat prin amplasare (pe un deal la poalele caruia apa se izbea de stanci, iar peisajul insular era superb) cat si prin constructia in sine. O sa “amplasez” o poza si cu numitul aici de fata pentru a nu auzi comentarii de la prieteni ca eu de ce nu mi-am pus mutra pe blog.

A, am uitat sa zic ca era si cu multe flori insula asta
In ceea ce priveste grupul cu care am fost, tin sa precizez ca nu am fost multi… doar 16… cam bisericosi asa din fire, dar per general totul s-a legat foarte bine (ca e cam greu sa satisfaci toate gusturile a 16 suflete in acelasi timp)… oameni de treaba, coolmea de distractivi si de gashca… pe unii ii mai rodeau legaturile de familie din grup dar totul s-a terminat intr-o distractie
Drumul inapoi a fost cel mai chinuitor: dupa ce ca ne intorceam acasa din paradis, mai trebuia sa ne mai si tinem curul vreo 16 ore pe autocar, plus emotiile din vama cu grecia cand unele persoane nu corespundeau cu mutra din C.I. sau pasaport
Cam atat pentru moment din vacanta mea… o sa mai pomenesc eu franturi de cum a fost pe acolo si pe viitor
Am trait sa o vad si pe asta.
Cunoasterea – un viciu care ne-a scapat de paradis!
C.I.








